Pufuleți

De precizat că în momentul acesta mănânc pufuleți ca cei din imagine. Pufuleții. Cel mai bun remediu - bineînțeles după roșii, oțet și sare - de a scăpa de supărare, nostalgie, plictiseală, sau de orice lucru sau sentiment de care vreți să scapați. Pufuleții pentru mine sunt ca apa, ca aerul. De o săptămână am început să nu pot să trăiesc fără ei. Totul a început când la bazin o doamnă avea pufuleți și țipa în gura mare „ Pufuleții mei sunt cei mai buni ” . De fapt, nu a țipat nimic, dar, vă puteți imagina că asta a făcut. Așa că îmi veni o poftă cât marea și sarea de a mânca pufuleți. La început, îi mâncam cu apă minerală, după cu oțet, apoi cu iaurt. Tocmai am terminat două pungi și două aurturi cu căpșuni cu ambalaj de la Disney World ._. 

Am să povestesc povestea mea de dragoste între mine și pufuleți * cought-cought *.

A fost o dată ca niciodată un pufulete care avea trei frați mai mari. Pufulete, Pufulete și Pufulete. Pufulete și Pufulete cumpărau roșii și sare. Se dădeau prin ele și ieșeau la vânzare, față de Pufulete și Pufulete Junior care cântau la trambulină. O dată, într-o zi, eu pe măturica mea magică am mers în iarmaroc după niște sare și oțet și pufuleți. Atunci, i-am zărit și ...

Stop cadru ! Eu ce pana mea fac aici ? Dezbat pufuleții ? Oh, doamne, am ajuns chiar atât de râu ? Okey, un sfat pentru toți și toate :

! Numai mâncați pufuleți decât în situații grave ca ale mele ^^. Dacă pățiți ceva, adică aveți o obsesie pentru ei, ca și mine, anunțați medicul dermatolog. Mulțumesc ^^ !