Ies să cumpăr o pâine și lumea face crize

Da, cum spune și titlul, ies și eu liniștită după mai mult de zece de ore de somn la magazinul de la colț să cumpăr o amărâtă de pâine. Nu este nimic important, special sau alte chestii în această treabă, doar de, merg și eu ca tot omul la o pâine, că am rămas fără pâine în casă. Și după cum spuneam, ajung eu în magazin. Multă lume în jurul meu, mai multă ca niciodată, de parcă s-ar fi dat Actimel pe gratis - țin minte că acum doi ani s-a dat și eu cu o prietenă mergeam din cinci în cinci minute să luăm și le-am lăsat pe alea fără Actimel -.

După ce am terminat cu miratul de ce este așa multă lume, m-am dus la raionul cu pâine. Dar era la pâine, cât pentru un an, ceea ce înainte nu se prea întâmpla să găsești decât pâine feliată sau pâine întreagă, în schimb, acum, erau mii și mii de sortimente - glumesc -. În orice caz, mi-am luat frumos pâinea drăguț ambalată și ce să vezi, o tanti cam de douăzeci de ani cu tupeu exagerat a dat peste mine și mi-a mai și zis „ Tu nu vezi pe unde mergi, mucoaso ? ”. Am tăcut, mi-am luat pâine de jos scrâșnind din dinți din cauza acelei tanti și mi-am spus în gând că ar fi mai bine să tac, chiar  dacă îmi venea să o iau de ciuful ei blond cu șuvițe roz - da, aici chiar nu glumesc ._. -.

Am mers la casă cu cei doi lei să plătesc pâinea și surpriză, pâinea cică acum costă cu zece bani în plus, zece bani pe care nu îi aveam la mine. Eu nici nu știam asta, având în vedere că pe raft scria mare și gros „ Doi lei pâinea feliată Vel Pitar ”. Okei, nu cred că era o problemă că nu aveam acei zece bani, mereu le-am lăsat restul acelor femei de la casă și cred că știau prea bine asta, dar, doamna aceea chiar a făcut crize pentru zece bani. Conversația a sunat cam așa:

- Doi lei și zece bani.

- Am decât doi lei, nu știam că s-a scumpit * stupid smile *.

- Îmi pare rău, până nu aveți banii, nu vă putem da pâinea.

- Da, dar sunt o clientă fidelă, chiar nu puteți face o excepție ?

- Fetiță, tu nu înțelegi că nu îți dau pâinea ?

Și asa s-a terminat pentru că i-am aruncat pâinea în brațe, am plecat și când am ajuns acasă a rămas că se duce mama să cumpere. Deci, cum spuneam, pentru zece bani, lumea face crize. Mă și gândeam, oare cât de nesimțit să fii să nu îți aduci aminte că clientul din fața ta este un client fidel care îți lasă de multe ori și restul de trei lei ? Credeam că iau foc, dar uite, unii chiar nu înțeleg că zece bani nu valorează nimic și că nu poți cumpăra nici un pachet de mentosane cu ei. În fine, cred că data viitoare vin cu milionul la mine, fiindcă de, ăștia nu sunt destul de civilați încât să fie mai indulgenți.

P.S.: Mai merg o dată la magazin, dar după bere, semințe, cipsuri, suc și pufuleți, să vedeți atunci ._.