Ies să cumpăr o pâine și lumea face crize

Da, cum spune și titlul, ies și eu liniștită după mai mult de zece de ore de somn la magazinul de la colț să cumpăr o amărâtă de pâine. Nu este nimic important, special sau alte chestii în această treabă, doar de, merg și eu ca tot omul la o pâine, că am rămas fără pâine în casă. Și după cum spuneam, ajung eu în magazin. Multă lume în jurul meu, mai multă ca niciodată, de parcă s-ar fi dat Actimel pe gratis - țin minte că acum doi ani s-a dat și eu cu o prietenă mergeam din cinci în cinci minute să luăm și le-am lăsat pe alea fără Actimel -.

După ce am terminat cu miratul de ce este așa multă lume, m-am dus la raionul cu pâine. Dar era la pâine, cât pentru un an, ceea ce înainte nu se prea întâmpla să găsești decât pâine feliată sau pâine întreagă, în schimb, acum, erau mii și mii de sortimente - glumesc -. În orice caz, mi-am luat frumos pâinea drăguț ambalată și ce să vezi, o tanti cam de douăzeci de ani cu tupeu exagerat a dat peste mine și mi-a mai și zis „ Tu nu vezi pe unde mergi, mucoaso ? ”. Am tăcut, mi-am luat pâine de jos scrâșnind din dinți din cauza acelei tanti și mi-am spus în gând că ar fi mai bine să tac, chiar  dacă îmi venea să o iau de ciuful ei blond cu șuvițe roz - da, aici chiar nu glumesc ._. -.

Am mers la casă cu cei doi lei să plătesc pâinea și surpriză, pâinea cică acum costă cu zece bani în plus, zece bani pe care nu îi aveam la mine. Eu nici nu știam asta, având în vedere că pe raft scria mare și gros „ Doi lei pâinea feliată Vel Pitar ”. Okei, nu cred că era o problemă că nu aveam acei zece bani, mereu le-am lăsat restul acelor femei de la casă și cred că știau prea bine asta, dar, doamna aceea chiar a făcut crize pentru zece bani. Conversația a sunat cam așa:

- Doi lei și zece bani.

- Am decât doi lei, nu știam că s-a scumpit * stupid smile *.

- Îmi pare rău, până nu aveți banii, nu vă putem da pâinea.

- Da, dar sunt o clientă fidelă, chiar nu puteți face o excepție ?

- Fetiță, tu nu înțelegi că nu îți dau pâinea ?

Și asa s-a terminat pentru că i-am aruncat pâinea în brațe, am plecat și când am ajuns acasă a rămas că se duce mama să cumpere. Deci, cum spuneam, pentru zece bani, lumea face crize. Mă și gândeam, oare cât de nesimțit să fii să nu îți aduci aminte că clientul din fața ta este un client fidel care îți lasă de multe ori și restul de trei lei ? Credeam că iau foc, dar uite, unii chiar nu înțeleg că zece bani nu valorează nimic și că nu poți cumpăra nici un pachet de mentosane cu ei. În fine, cred că data viitoare vin cu milionul la mine, fiindcă de, ăștia nu sunt destul de civilați încât să fie mai indulgenți.

P.S.: Mai merg o dată la magazin, dar după bere, semințe, cipsuri, suc și pufuleți, să vedeți atunci ._.

Pufuleți

De precizat că în momentul acesta mănânc pufuleți ca cei din imagine. Pufuleții. Cel mai bun remediu - bineînțeles după roșii, oțet și sare - de a scăpa de supărare, nostalgie, plictiseală, sau de orice lucru sau sentiment de care vreți să scapați. Pufuleții pentru mine sunt ca apa, ca aerul. De o săptămână am început să nu pot să trăiesc fără ei. Totul a început când la bazin o doamnă avea pufuleți și țipa în gura mare „ Pufuleții mei sunt cei mai buni ” . De fapt, nu a țipat nimic, dar, vă puteți imagina că asta a făcut. Așa că îmi veni o poftă cât marea și sarea de a mânca pufuleți. La început, îi mâncam cu apă minerală, după cu oțet, apoi cu iaurt. Tocmai am terminat două pungi și două aurturi cu căpșuni cu ambalaj de la Disney World ._. 

Am să povestesc povestea mea de dragoste între mine și pufuleți * cought-cought *.

A fost o dată ca niciodată un pufulete care avea trei frați mai mari. Pufulete, Pufulete și Pufulete. Pufulete și Pufulete cumpărau roșii și sare. Se dădeau prin ele și ieșeau la vânzare, față de Pufulete și Pufulete Junior care cântau la trambulină. O dată, într-o zi, eu pe măturica mea magică am mers în iarmaroc după niște sare și oțet și pufuleți. Atunci, i-am zărit și ...

Stop cadru ! Eu ce pana mea fac aici ? Dezbat pufuleții ? Oh, doamne, am ajuns chiar atât de râu ? Okey, un sfat pentru toți și toate :

! Numai mâncați pufuleți decât în situații grave ca ale mele ^^. Dacă pățiți ceva, adică aveți o obsesie pentru ei, ca și mine, anunțați medicul dermatolog. Mulțumesc ^^ !

Mafiotu' și semințele

Mulțumesc dragei mele Cati pentru fotografie și pentru că m-a inspirat pentru acest post. Astăzi, am să vorbesc despre pasiunea mea pentru pisici - nu prea, dar să îi zicem așa -. Oarecum, pisicile sunt niște ființe superbe. Eu le ador pe cele albe, albe, dar merg și cele negre, negre. Ca rasă de pisică prefer pisica Persană, o ador. În fine, pisica din imagine, are și ea un nume, acela fiind Mafiotu' , nume dat tot de Cati, mulțumesc - again - pentru ajutor. Pisica din imagine are o mutră, de îți vine să o smotocești cu îmbrățișări, dar nu asta era ideea. Ideea era că mâncam semințe. Mda, nimic interesant până când mi-a fost lene să merg la coșul de gunoi și să le arunc. Ce idee genială mi-a venit mie ? Să arunc semințele pe geam. Oka, zis și făcut, dar, după, m-am cățărat pe birou, apoi pe pervaz să văd ce s-a întâmplat cu cojile mele și surpriză, cojile era în capul unei pisici albe cu o pată neagră pe spate care miorlăia într-un mod superb, eram ca în transă, dar, după, s-a zburlit și a alergat cu cojile pe ea până într-o băltoacă unde a sărit în ea. Superb, nu ? Da, așa credeam și eu. În orice caz, cred că m-a beep-uit până nu a mai putut în mintea ei de pisică. Acum, este clar, dată viitoare mă mai uit și eu pe unde arunc cojile de semințe, dar, pisica era chiar frumoasă, prea frumoasă, mi-a părut rău, dar, așa este viața, și pisicile o mai pățesc.

Melodia asta o ador. Cam atât am avut e zis în ciuda faptului că am promis că fac post-uri mai lungi ._.

Un nou fic xD

Păăăi, m-am decis să fac un nou fic, adică, de ce nu? Dar de data asta singurică, adică, mai am unul singurică - Săgeată îmbătată cu amor -, dar am zis că dacă mai am o idee, de ce nu? Inspirația mi-a venit de la Kayla, adică vorbeam cu ea despre băieți și despre cât de idioți pot fi și la un moment dat după ce îmi dă o convorbire, spun:

Eu: Cât de idiot poate fi, dar, uite, ești rea :x.

Kayla: Învâț de la tine.

Sau ceva de genul, iar atunci mi s-a aprins beculețul cu „ Cum să fi rea? ” și am zis să fac un nou fic, singurică, iar după ce îl termin îl postez pă Animezup :). Știu, știu, știu mai am trei fic-uri, pe cel cu Kayla - Un indiciu ca la carte -, pe cel cu Sorin - Să ne cunoaștem mai bine -, și cel singură amintit mai sus. 

În fine, cam atât ^______________________^.