Și afară plouă, plouă...

Și afară plouă, plouă

Și-i trecut de ora nouă.

Așa începea gândul ei, așa începea prima pagină a jurnalului. Dulce jurnal, abia început. Sentimente duse printre coloanele inimii aruncate pe paginile albe ale agendei. Cât de frumos. 

Noi vorbim cu mare artă

Depsre una despre alta.

Alte două versuri auzite acum câteva zile, lacrimile îi curgeau șiroaie pe obrăjiorii rumeni. Singurătate, ploaie, nostalgie, câtă armonie.

Și nu știu de ce anume

Nu îți post spune pe nume.

Rândurile continuau, încet, căte puțin, anevoios. Mâna-i tremurândă îi era rece. Ce păcat. De fapt, ce dramă.

Însă în privirea noastră

Nu e loc... de dumneavoastră.

Și așa pagina s-a sfârșit. Scrisul mare, rotund și aplecat făceau pagina să pară specială, chiar dacă era una banală.

Cu toate astea, afară plouă, plouă...

______________________________

versurile nu-s ale mele, știu melodia de demult, dar mi-e lene să o caut să zic care-i, lol.