Un hobby =3

Temă : Plaja amintirilor
Titlul :  Aşa mă alimentez

Întinsă la umbra unui palmier, mă uit la valurile singuratice cum se spulberă de praful auriu. Amintirile parcă mă fac  să zâmbesc, să radiez de fericire şi poate chiar să alerg pâna dau de un salvamar rătăcit în vise ca şi mine. Speranţele deşarte s-au lăsat aşteptate până ce am reuşit să le aduc la realitate şi să le sparg cu un ac din plastic şi să spun: „Ideile nebune îşi vor face apariţia doar atunci când amintirile dispar.” Cred că acum acele părţi din trecut s-au evaporat şi mă lasă să îmi trăiesc viaţa alături de alţi adolescenţi pierduţi în lumea zahărului. Da, zahăr pudră răspândit în oceanul transparent de pe plaja bulelor de apă.

Mă uit din nou la acele valuri crizate. Parcă voiau să mă înghită şi să mă ţină legată de trecut cu lanţuri din spumă şi frişcă. Ah! Spumă albă şi picuri roz de gloss de buze, alte elemente ce vreau să dispară, alte obstacole de care voi da în continuare şi nu din cele din urmă , amintiri plăcute.

Dau să mă plimb, iar, pe moleculele fierbinţi din jurul meu. Nisipul ardea sub tălpile mele şi parcă mă îndemna să fac iar dragoste pe el. Nu! Iar mă întorc într-o colivie cu bucăţi uitate de vreme şi nu îmi doresc asta. Dar totuşi, de ce nu? De ce să nu îmi aduc aminte de acele mângâieri pe sub rochie, de acele sărutări sălbatice ce îmi provocau euforie pură şi oare, de ce să nu îmi aduc aminte de el? Poate pentru că acum ceva timp mi-am promis că voi uita toate astea? Da, poate...

Îmi continui drumul spre terasa din apropiere şi simt cum cineva îmi pune mâna pe umăr. Întorc capul dar nu este nimeni. Chicotesc şi îmi continui drumul. Mă tot uit în jurul meu şi îmi dau seama că cineva mă urmăreşte. Simt cum săgeţi din pudră mentolată îmi străpung gândirea şi cum aud voci, sunete ciudate ce mă strigă, până ce răspund cu un „da'' scurt. Când mă opresc, parcă un om din bile de cristal mi-ar spune: „Nu vei scăpa. Amintirile îţi alimentează viaţa. Totul se învârte în jurul lor.” După, acel om dispare iar eu îmi dau seama că este adevărat. Totul se învârte în jurul lor...

Cum toată lumea știe, eu una mai și scriu câteva one-shot-uri, fic-uri, poezii - una la trei luni și nici atunci -. Îmi place să fac asta, mă descarc. Nu pot să spun că le fac prea reușite, dar, mă străduiesc. Îmi place să știu că ceea ce scriu îmi este apreciat. Multă lume mi-a zis că am talent, dar, oricum, asta va rămâne de apreciat mai târziu, nu acum. În legătură cu ce este mai sus, este doar o monstră scrisă acum multe luni în urmă pentru un duel cu scumpa mea Vero. Sper că a fost cât de cât okai, oricum, o să mai postez, când, o să am timp / chef / inspirație. Deci, ăsta este hobby-ul meu :).

EDIT: scuza-ți sfârșitul grăbit, nu am vrut să iasă așa ._.