Dr. House

Dr. House. Este un serial, de fapt, o așa zisă colecție care cuprinde peste șapte sezoane a câte douăzeci și două de episoade a câte patruzeci de minute fiecare.

Eu una m-am îndrăgostit de acest serial de fapt, House m-a făcut să îl ador. În fiecare episod este câte un caz diferit pe care Dr. House și echipa lui îl preiau și încearcă ca de fiecare dată să reușească să pună pacientului un diagnostic coerent și relevant pentru a îl putea vindeca.

De fiecare dată trec prin anumite obstacole. Eu una am văzut prima dată câteva episoade din sezonul trei, dar, apoi l-am reluat de la unul și mi-am dat seama și de personaje și de fiecare atitudine și caracter al fiecărui personaj. Personajele mele preferate sunt Dr. House - bineînțeles, cel puțin aroganța, egoisnul. genialitatea lui în tot ce face, ironia și sarcasmul îl fac unic ca și personaj - și cred că cele două femei care apar cel mai des în serial, Dr. Cuddy, cea ce deține spitalul - pentru că mai mereu încearcă să îi pună bețe în roate lui House dar mai mereu își dă seama că el are dreptate și pentru că am auzit că și-o pune cu House peste câteva sezoane - și Dr. Cameron - pentru că îl susține pe House în tot ce face el și pentru că acum din ce văd eu, îl place, dar îl place în sensul adevărat al cuvântului =3 -.

Și celălate personaje îmi plac foarte mult, cum ar fi Dr. Foreman pentru că uneori este în contradictoriu cu house și Dr. Chase pentru că mi se pare frumos - lol, chiar am scris asta o.o ? -. Eu sunt doar la început, știu că mai sunt multe personaje, cumm ar fi acum unde sunt eu, acel domn negru, înalt și gras pe nume Vogler care a donat spitalului muuuuuulți bani și nu îl place pe House și îi zice să poarte halat - sincer, nu l-aș vedea pe „ Uncchiul Greg ” în halat alb - sau mai pe urmă mi-a zis mama că va fi un polițist care vrea să îl bage la închisoare pentru că cică nu l-a tratat bine în spital - asta datorită că House i-a băgat un termometru în fund, lol -.

În orice caz, eu mai ador că este dependent de Vicodin și Dr. Cuddy îi spune că dacă renunță o săptămână la Vicodin îi dă liber o lună, lol, ceea ce am observat de trei ori în treizeci de episoade o...o.  Am mai observat că îi plac sânii femeilor și se simte liber să facă comentarii despre asta și mai îmi place la el că este inteligent și dă niște replici geniale. Am sustras câteva:

Femeile preferă să moară decât să apară goale în fața ta.

Puicuțele fără dinți mă excită.

Fumăm puțină iarbă ? Ne uităm la MTV ?

Dau sute de dolari pentru a arăta ca niște boschetari !

Cuddy mi-a trimis încă o stripteuză ?

Sau mici conversații între el și ceilalți:

Cuddy: Când te-am angajat, știam că ești nebun.

Un pacient: Pantalonii mei indică că am diabet ?

House: Nu, asta indică că ești doar idiot.

House: Nu îmi place să folosesc un clișeu, dar... tatăl tău trăiește pe străzi ?

Foreman: Nu, tata trăiește cu mama !

House: Atunci tatăl tău cu mama ta trăiesc pe străzi ?

Cuddy: Toată lumea vorbește despre câte pastile iei !

House: Da, și toată lumea mai vorbește și despre cât de mare s-a făcut fundul tău !

Și ar mai fii, dai sunt prea multe, în orice caz, acest serial este bestial, vi-l recomand cu cea mai mare plăcere. Eu una mă uit la el pe Vplay: Colecția Dr. House.

Nu faceți ca mine o.o

La, la, la, scuzațiunele mele pentru lipsa de pe blog... doar că lenea nu prea mă lasă, durerile de cap - au fost cam multe în săptămâna asta T_T -, începerea școlii, frecarea oralului de colo colo, durerile de burtă - chiar și acum mă doare, gosh -, părinții ce nu mă prea mai lăsau la laptop, lipsa de inspirație, de fapt, aveam inspirație, doar că mi-era peste mână să le aștern aici, pe blog au fost factori ce mi-erau ca niște obstacole pentru mine. Daaar, trecând peste scuzațiuni și lucruri ne-importante, trec la subiect.

Subiectul acestui post fiind ce am făcut eu acum câteva zile, mda, nimic interesant, doar că pe la paralelă de asta mai scot câteva vorbe și despre cum toată lumea ajunge să pară ceea nu este. Asta mi s-a întâmplat mie și prietenelor mele, Aly și Ally -.

Stăteam la centrală - mda, așa se numește locul unde stăm uneori, idk - și spărgeam semințe aiurea, multe ne-au săpat pe jos - jumătate de pungă - atunci când eu, într-o isterie de râs am dat cu mâna peste ele, apoi Aly îmi zicea că eu o să le mănânc pe cele de jos - bine că nu a fost așa -. Ascultam muzica dată de telefon - știți voi, acele melodii handicapate care zici că sunt din era preistorică - sau toate trei puneam în același timp câe o melodie, era un haos total.

Oricum, nici asta nu este important. Ăsta este decât un exemplu amărât prin care vreau să zic că am părut ceea ce nu am vrut. Citez din Aly - nu cred că este exact, dar fie - : „ Zici că suntem niște cocalare ”. Da, cam asta am părut, păream lipsite de educație sau de puțin respect, dar nu era așa -  mda, la momentul ăla cred că chiar așa era, dar eu vreau ca lumea să învețe ceva din ce scriu, nu să mă urmeze. Mda, acum cred că numai un exemplu bun nu sunt, dar oricum o...o -. 

Deciii, prin urmare dragii mei, să nu ascultați muzică și să nu spargeți semințăe ca aurolacii și să nu faceți ca niște animale scoase din pădure - așa cum am făcut eu cu cele două individe - în public - lumea care trecea se uita cam ciudat la noi -.

Morala ? Să nu mai dau afară din casă și să nu mă mai fac de râs. Oricum, pe data viitoare când mă simt mai bine și când voi încerca să dau exemple pozitive, nu negative ^^ !

P.S.: Melodia este una din cele pe care le ascultam atunci =).
P.S.2.: Ochei, mi-am citit postul de cinci ori și nu am înțeles nimic din el =).

Prima zi de școală :)

Încep cu această melodie pe care o ascult ca o tâmpită de dimineață, datorită Actualității Radio România - cât am râs cu Aly ca două proaste că am încurcat cuvintele ca dracu -.

Așa, acum trec la subiectul important. Ăla fiiiind că azi a fost prima zi de școală. Mi-am jurat că nu scriu despre asta, dar uite că ca o tembelă ce sunt am făcut-o, adică o fac, adică o voi face în continuare.

Ca de obicei, am revenit la vechiul obicei să nu am apă la mine și să nu vreau să beau de la chiuvetă că proasta, adică dulcea mea AnNa să îmi dea un șut în popou, de aceea, Simina mi-o făcut cinste cu suc și pe Diana am obligat-o prin telepatia mmea secretă să îmi ia apă minerală, care apropo, avea gust de wiskey, sau alcool, sau bere reciclată, habar nu am. Dar faza este că aveam bani și Diana nici nu și-a dat seama, adică și-a dat seama decât când eram la MC =]].

În fine, diriga ne-a făcut o oră de engleză „ frumoasă ”, chiar foarte. Cum plm să faci engleză din prima zi de școală =/ ? Bine că nu aveam caiet să altfel și vedeam că mă pune să scriu =l.

Am mai râs, am mai glumit până am ieșit la cinci de la școală, am plecat la MC și am venit în cartier, la izvorul meu scump - foarte - cu AnNa și cu Aly și cu Ally și am jucat de-a vațe-a scunselea - mama știe dacă am scris corect >.< - și am stat ca proastele o oră după bloc și când am ieșit ăia nici nu mai erau acolo =]].

După am început să vorbim și să vorbim și să vorbim și să DRACU că am plecat acasă la opt și jumătate și cam asta a fost prima zi de școală =/.

Ne-a tras țeapă !

Lalalaalalalalalala, azi am fost pe afară cu niște prieteni - toți băieți - și am stat, am jucat cărți - Macao -, m-am uitat la ei cum joacă tenis de picior, am râs, am vorbit, până ce Andrei ne zice:

- Bă, azi fac cinste u o pizza și mâncăm toți.

Toți, adică eu, el și încă vreo cinci. Era chiar foarte tare treaba, mai ales că ne era și foame. Până atunci, Andrei luase o pungă de boabe de porumb prăjit și Doamne iartă-mă, dar au fost delicioase, superbe, mirifice. Nu știam că există așa ceva, serios. Am mâncat toți ca sparții. Patru lei 250 Grame de porumb. Am mâncat de ni s-a luat și până mie mi s-a părut că au gust de parfum ._.

Am râs așa aiurea de cum Iancu și cu Neață o alergau pe Ștefania și noi spuneam că o aleargă să  pupe și nu apucă, un lucru banal dar am râs ca o spartă.

După am început să tot aducem vorba de pizza, pizza și iar pizza.
Deja se făcuse ora șapte și jumătate și tatăl lui Andrei îl sună și îi zice să vină acasă. Atunci Andrei ne zice:

- Asta este, vă fac cinste cu pizza altă dată !

Rămăsesem toți ceva gen: tu ești idiot? ne-ai promis pizza ! apoi el a plecat și eu am rămas cu alți patru băieți și am vorbit despre școală, lol =/. Oricum, cum spune titlul: ne-a tras țeapă !

P.S.: eu chiar voiam pizza, chiar dacă am mai păpat și azi încă o dată T.T.
P.S.2.: post-ul ăsta are atâta inteligență cât o are și puiul :).
P.S.3.: cică cea blondă este Ana aka Zuz' și aia șatenă sunt eu o.o.

Septembrie :)

Cum spune și titlul, acum voi scoate câte cuvinte despre luna Septembrie. 

Vine frigul, deci, trebuie să mă îmbrac în zece cojoace, ceea ce, evident, nu îmi place. Este luna în care școala începe și în care luna asta ne va freca orarul până se satură idioții. Dar, mai este și luna cu mult liber unde poți pleca până în oraș la un suculeț și la o măslinuță cu colegii. 

În orice caz, Septembrie = Septembrie, deci, nu am ce să fac, deci, uita-ți și voi ce postare scurtă =3.

P.S.: Poza este pusă aiurea și reprezintă două tipe la carnaval. Iiipi, vreau și eu mască daia albă, cine îmi face cadou :o3 ?

Un hobby =3

Temă : Plaja amintirilor
Titlul :  Aşa mă alimentez

Întinsă la umbra unui palmier, mă uit la valurile singuratice cum se spulberă de praful auriu. Amintirile parcă mă fac  să zâmbesc, să radiez de fericire şi poate chiar să alerg pâna dau de un salvamar rătăcit în vise ca şi mine. Speranţele deşarte s-au lăsat aşteptate până ce am reuşit să le aduc la realitate şi să le sparg cu un ac din plastic şi să spun: „Ideile nebune îşi vor face apariţia doar atunci când amintirile dispar.” Cred că acum acele părţi din trecut s-au evaporat şi mă lasă să îmi trăiesc viaţa alături de alţi adolescenţi pierduţi în lumea zahărului. Da, zahăr pudră răspândit în oceanul transparent de pe plaja bulelor de apă.

Mă uit din nou la acele valuri crizate. Parcă voiau să mă înghită şi să mă ţină legată de trecut cu lanţuri din spumă şi frişcă. Ah! Spumă albă şi picuri roz de gloss de buze, alte elemente ce vreau să dispară, alte obstacole de care voi da în continuare şi nu din cele din urmă , amintiri plăcute.

Dau să mă plimb, iar, pe moleculele fierbinţi din jurul meu. Nisipul ardea sub tălpile mele şi parcă mă îndemna să fac iar dragoste pe el. Nu! Iar mă întorc într-o colivie cu bucăţi uitate de vreme şi nu îmi doresc asta. Dar totuşi, de ce nu? De ce să nu îmi aduc aminte de acele mângâieri pe sub rochie, de acele sărutări sălbatice ce îmi provocau euforie pură şi oare, de ce să nu îmi aduc aminte de el? Poate pentru că acum ceva timp mi-am promis că voi uita toate astea? Da, poate...

Îmi continui drumul spre terasa din apropiere şi simt cum cineva îmi pune mâna pe umăr. Întorc capul dar nu este nimeni. Chicotesc şi îmi continui drumul. Mă tot uit în jurul meu şi îmi dau seama că cineva mă urmăreşte. Simt cum săgeţi din pudră mentolată îmi străpung gândirea şi cum aud voci, sunete ciudate ce mă strigă, până ce răspund cu un „da'' scurt. Când mă opresc, parcă un om din bile de cristal mi-ar spune: „Nu vei scăpa. Amintirile îţi alimentează viaţa. Totul se învârte în jurul lor.” După, acel om dispare iar eu îmi dau seama că este adevărat. Totul se învârte în jurul lor...

Cum toată lumea știe, eu una mai și scriu câteva one-shot-uri, fic-uri, poezii - una la trei luni și nici atunci -. Îmi place să fac asta, mă descarc. Nu pot să spun că le fac prea reușite, dar, mă străduiesc. Îmi place să știu că ceea ce scriu îmi este apreciat. Multă lume mi-a zis că am talent, dar, oricum, asta va rămâne de apreciat mai târziu, nu acum. În legătură cu ce este mai sus, este doar o monstră scrisă acum multe luni în urmă pentru un duel cu scumpa mea Vero. Sper că a fost cât de cât okai, oricum, o să mai postez, când, o să am timp / chef / inspirație. Deci, ăsta este hobby-ul meu :).

EDIT: scuza-ți sfârșitul grăbit, nu am vrut să iasă așa ._.

O să înebunesc

Deja m-am săturat. Toată vara am stat între patru pereți cu laptop-ul în brațe, este chiar culmea. Mama zice să ies cu X, dar eu nu am chef să mă rog de X să iasă afară. Y mă cheamă pe afară, nu mă lasă mama. Și poveștile se tot repetă. Ies cu tatta la București, dar vin la 12, de atunci, cu laptop-ul în brațe și la telenovele. După, iar laptop, după, iar tewlenovele. Teme și alte porcării. Eu ce să mai fac, eu cum să scap, adică, zău așa, abia șatept să înceapă școala. Sincer, m-am săturt să stau ăn casă, m-am săturat să beau damigene de apă, m-am săturat să mă plictisesc. Oricum, ăsta este un post scurt și aiurea doar ca să mă mai descarc.

P.S.: Mai este puțin și îmi pun o armă la tâmplă și mă sinucid T.T.

Apăăăă !

Apăăă !

Eu în fiecare moment al zilei, vreau apă. Mi-e sete. Apa este cea mai bună prietenă a mea, vorba unei prietene, Ana. Totul mi se pare inutil fără apă. Apa este totul. Apa este magică. Apa are bule. Apa este gustoasă. Apa este foarte tare. Apa este maiestuasă. Apa este fermecată. Apa mă duce pe culmi înalte. Apa este totul.

Apa m-a făcut să fac un post atât de scurt.
Apa se scuză pentru mine.
Apa vă urează un weekend plăcut.
Apa este de partea tuturor.
Apa nu dorește răul nimănui.
Apa vă spune la revedere.