Se uită lung în spate: vede un băiat. A dat ochii peste cap, știa că el o place, ei îi convenea. Cu cât mai mulți cu atât mai bine, dar tu ce să-i faci ? O tipă, două, trei, i-au spus că nu e bine, ațâța băieții și apoi răbda, că roata până la urmă se întorcea.
Se plângea că X spune de ea că este coardă, noi râdeam și îi ziceam să tacă. A tăcut, dar tot făcea mutre, ochii ei spuneau totul, nu era nevoie de cuvinte. Știa prea bine că X are dreptate, dar bătea cu pumnul în piept pentru a ei dreptate, dar uite, cerul este verde ? Nu, logic că nu este, cum nici ea nu este decentă, și nu mă refer la haină, nu mă refer la droaia de băieți, mă refer la super-atitudinea ei față de toți, îi trata de parcă ea... de parcă ea... uite că mi s-a rupt firul.
Hopa, fetița s-a îndrăgostit, i-a venit rândul dar stop, oprește, orgoliul tot e mare, dar uite, tot s-a făcut de râs, acum plânge și suspină. Spunea că îl place, iubește și alte porcării, dar tot nu a putut renunța la stilul ei de-a fii. A reușit să îl aibă lângă ea, dar ha ha, l-a scăpat din degete la fel de repede cum l-a căpătat, iar acum totul se rezumă la băieți, la prea muți băieți.
Acum este cu unul, mâine este cu altul, iar ieri a fost cu... hmm... nu se știe, e un basm, unul frumos, dar am uitat ceva, unii dintre noi numai cred în basme.
Hei, tu, cel care citești, ce te gândești ? Că spun baliverne ? Hai taci că știi și tu povestea, acum este cu cel care a făcut-o coardă, și ce să vezi ? Ei chiar nu-i pasă !
Și până la urmă, ea tot credea că noi, fetele cu care stătea, o să o apărăm mereu, fie că plouă sau ninge, dar îi scăpa ceva, în oopinia noastră ea tot la fel rămânea...
